Visul nr.1 - Izolarea

Intr-o ora tarzie, dupa o saptamana de lucru greoaie stau in fata monitorului ascultand Sting si scriind 10 cuvinte la minut. In asemenea momente ce poate omul sa faca decat sa contempleze! Imi inchid ochii si o ceata ma invaluie usurel, pe nesimtite purtandu-ma pe aripile viselor intr-o lume imaginara. Dupa cateva minute de plutit, picioarele goale ating o iarba moale de-o verdeata incredibila. Flori, copaci, ciripitul pasarilor. E tot ceea ce isi doreste omul pentru a-si avea linistea sufleteasca. Dar stand asa cateva momente imi dau seama ca nu e de ajuns. Am nevoie de un locsor al meu care sa nu il impart cu natura! Ceata ma invaluie din nou si ma poarta intr-o poienita apropiata unde o casuta ca-n povesti sta cu portile deschise, mancare proaspata pe masa si patul facut pentru odihna! Si totusi, din nou simt un gol! Poate daca as avea cu cine sa impart acea mancare si acel pat ar fi mai bine! Dintr-o data batai la usa! O deschid si in fata mea apare cea mai frumoasa creatura de pe pamant, femeia. O poftesc la masa, o servesc cu bunatatile gasite si o poftesc cu mine in pat. Ceva totusi e gol din nou! Nu vorbim! De ce nu vorbim? De ce nu gasim un subiect comun? Se poate ca doua creaturi asemanatoare sa nu gaseasca un punct comun de discutie? Incerc si incerc din nou, pana intr-un sfarsit o vad cum despica buzele si rosteste cateva cuvinte. Aceste cuvinte continua intr-o discutie mai lunga si deja ma simt mai bine, dar nu perfect. Cuvintele sunt reci si nepasatoare. Incerc sa ii povestesc o gluma dar se pare ca nu ii place! Mai incerc odata si de data aceasta se isca un zambet mic si poate in lumea reala nesemnificativ pe chipul ei, dar pentru mine in clipa de fata inseamna cea mai mare realizare de pana acum! Se face destul de tarziu si oboseala isi face aparitia. O poftesc sa impartim patul pentru a ne odihni, cu speranta ca dimineata vom continua povestirile infinte si glumele care ii aduc pe buze acel zambet miraculos. Ne culcam, o privesc! E minunata. Daca adorm si la trezire gasesc locul ei gol langa mine? Gandul ma sperie. Dar daca ea doreste, eu cum pot sa o opresc? Singura modalitate de-a o pastra aici e sa o fac sa se simta la fel de bine in compania mea ca si eu in a ei. Se pare ca nu ii este prea cald! Ar trebui sa o iau in brate! Poate asa si-ar da seama ca tin la ea, iar eu as putea sa ma odihnesc linistit stiind ca e langa mine. Ii pun mana peste umeri si ma apropii de corpul ei tremurand. Ea nu se impotriveste de loc. Se intoarce cu fata la mine, ma imbratiseaza si ea. Ii simt privirea cum imi patrunde in suflet si imi e frica dar zambetul ei ma tine strans legat de ea. Buzele ei ma cheama mai aproape, din ce in ce mai aproape. Fara a-mi da seama ale noastre buze s-au unit intr-un sarut fierbinte.

Se face dimineata. O privesc, ea inca se odihneste. A ramas langa mine, iar eu nu mai simt frica de acum cateva ore. Plutesc intr-o armonie de sunete si culori ce imi provoaca o stare ce nu am mai simtit-o pana acum, ce nu pot sa imi descriu. Toate aceastea ii sunt datorate ei. Ii sarut incet ochii si ea imi zambeste in somn. Acum stiu … o iubesc. E tot ceea ce imi lipsea in golul care il am inauntrul meu. E tot de ce am nevoie pentru a putea continua in lumea de dincolo de ceata viselor. Oare va veni cu mine acolo? Oare va sta cu mine pentru totdeauna intr-o lume agitata in care linistea si pacea acestui loc devine uitata definitiv? Daca a stat cu mine pana dimineata inseamna ca va veni cu mine si acolo. Daca am reusit sa o conving sa stea cu mine o noapte pot sa ma straduiesc sa o tin langa mine toata viata. O privesc cum incet isi deschide ochii si intinde mana spre mine. E vremea sa mergem in lumea mea. Ceata ma acopera din nou, aripile somnului ma ridica si ma aduc inapoi de unde am plecat. Sunt din nou in fata calculatorului dar ea nu e nicaieri. Sufletul meu e din nou gol insa acum stiu cu ce as putea sa il umplu.