Azi …

… e joi. Inca pentru o ora jumate. Putin timp pentru a face ceva, foarte mult timp pentru a sta si a medita la toate prostiile ce mi se intampla mai nou, foarte putin timp la a si ajunge la vreo concluzie. Ganduri ciudate imi macina creierul si parca, de nicaieri, s-a trezit in mine ceva ce altii numesc constiinta. Eu o numesc pacoste, pentru ca nu aduce nimic bun cu ea. As vrea sa stiu si eu cine a inventat intrebarea “De ce?” sa dau vina pe el pentru proasta dispozitie care o am de cateva zile. Bucuriile din ultima vreme sunt scurte, induiosatoare, dar tot timpul sunt urmate de intrebarea ucigasa. Si uite asa trece tot ce e frumos in domeniul amintirii si ceata indoielii ii ocupa locul.

De ce obtin tot inafara de ceea ce nu doar vreau, ci simt ca am nevoie? De ce pot oferi la un necunoscut mai multe, decat pot oferi persoanelor care intr-adevar merita? De ce fac ceea ce fac? De ce nu imi schimb modul de privire al altora? De ce nu isi schimba altii modul de a ma privi? De ce timpul trece pe langa mine si din telurile propuse nu realizez nimic? De ce …

Intrebari ca poate nici nu sunt menite sa primeasca un raspuns. Poate sunt facute doar sa ma tortureze pe mine pentru a ma trezi la realitate si a incepe schimbarea lucrurilor in jurul meu. Sau poate chiar eu insami ar trebui sa ma schimb!? Am mai facut-o odata si a fost bine, de ce nu as face-o din nou chiar daca risc sa pierd tot ce am in momentul de fata, realizarea ultimilor 10 ani?

Indoiala ce insoteste speranta la o zi mai buna creste prea repede si lupta mea impotriva ei ma oboseste. Intr-un sfarsit voi renunta daca vreun inger pazitor nu imi sare in ajutor. Voi ceda … dar nu azi!