Dispari

E seara. O plictiseala ce se tine de mine de cateva zile nu imi da voie sa incep sa fac nimic productiv. Mai contribuie si durerea de cap ce mi se trage de la lucru. Tin sa va anunt ca am cativa colaboratori cretini. Si mai presus de cretini, dobitoci. Asta e, prin colectivul super de gasca ce il avem, trebuie sa existe si cateva oi negre. Altfel nu ne-am da seama cat de mult inseamna un zambet aruncat poate din reflex. Si totusi mi ciuda. In ultima vreme futaiul primit este direct proportional cu munca depusa, cu rezultatele obtinute. Oare intr-o societate normala nu ar trebui sa fie invers? Pentru o secunda am uitat … nu suntem intr-o societate normala! Ma dau batut! Daca altii mi-o trag pe la spate, le-o trag si eu, asa e viata! Vorba lui Nick “Viata este o curva! Depinde cine pe cine fute!”

N-am chef de nimic. Nu am chef de lucru, nu am chef de bere, nu am chef de filme, nu am chef de scris si nu am chef stat la povesti. Pur si simplu nu am chef. Nu am rabdare cu nimic. Nici cu mine. Nu mai suport nimic ce ma inconjoara, nu ma mai suport nici pe mine. Vreau nou, vreau frumos, vreau satisfactie! Ce fel de satisfactie? Nici eu nu stiu. Ba stiu. Satisfactie maxima. Atat vizuala cat si morala. Vreau tot! Nu chiar tot, doar ce e necesar pentru a obtine restul.

Nu am chef de tine. Nu ma suna, nu imi scrie, nu imi bate la usa si nu imi arunca pietre in geam. Prezenta ta azi e inutila in fata mea. Nu aduci nimic din ce nu am mai vazut, nu imi spui nimic din ce nu am auzit. Chiar si tu in sine esti acelasi pe care il vad zilnic. Iti stiu toate hainele, iti stiu toate frezele, iti stiu chiar si gandurile. Ma plictisesti. Ma sufoci. Vreau aer si spatiu sa ma intind, sa simt ca mai este ceva inafara de monotonia zilnica. Te intrebi daca oare nu mai insemni nimic pentru mine? Ba da, imi esti in continuare cel mai bun prieten, dar azi nu vreau sa te vad, sa te aud sau sa aud pe cineva vorbind despre tine. Azi pentru mine nu existi. “Ce e cu tine? Te-ai schimbat! Adu-ti aminte de vremurile frumoase!” Nu pot! Nu pot sa imi aduc aminte! Vremurile frumoase nu sunt o amintire, ele sunt zi de zi aceleasi. Ies de la servici, ne intalnim la un suc, barfim femeile, ne laudam cu care ce are si mergem acasa! Nu pot sa imi amintesc vremurile frumoase daca ele nu sunt amintiri. Cum poti sa iti amintesti de ceva ce faci in fiecare zi? Iti intra in reflex si devine monoton. Azi nu te vreau.

Da-mi o zi, o saptamana fara tine si fara tot restul lumii pentru a putea sa imi amintesc de ce a fost frumos pana acum … sa vreau inapoi.