Sci Fi

Ma privesc de sus in vis cum dorm nelinistit in patul meu cu arcuri rupte. Privesc cum sudoarea-mi curge de pe frunte in jos pe perna. Parca imi si vad prin ochii inchisi cosmarul amintirii ce ma bantuie. Ma trezesc tipand fara voce si ma linistesc pentru o secunda. Adrenalina inca imi provoaca sudori, respiratia nu vrea sa se domoleasca. Amintirea pierderii revine si imi inveleste inima cu mainile-i acoperita de spini. Cu cat imi arunc atentia mai departe cu atat strange mai tare. Cat imi doresc sa nu se fi intamplat. Cat imi doresc sa fi fost totul altfel. M-as intoarce sa corectez lucrurile dar mi-e frica sa intorc capul. Parca resemnarea e o solutie care doare cel mai putin. Dar totusi doare. Imi fac curaj si ma intorc, o iau la fuga. Ma grabesc sa ajung inapoi inainte mea sa pot sa imi dau o palma inainte de a apuca sa rostesc cuvantul distrugator. Ma grabesc sa ma salvez de durere, de amintire. Ma grabesc sa salvez o viata. A mea. Prin cap imi trec zeci de posibilitati prin care totul ar fi fost mai bine. Ma gandesc unde trebuie sa ajung si nu sunt atent la drum. Sunt neatent si pic … de fraier la faza chiar urmatoare evenimentului. Toata agitatia degeaba. Toate sperantele degeaba. Tot ce am reusit e sa retraiesc din nou acelasi moment din care a pornit cosmarul. Nu mai am energie sa fug inapoi de unde am pornit, sa ma las din nou resemnat, sa pun mana cu ghimpi la locul ei. Trebuie sa ma las din nou dus de val, sa retraiesc fiecare clipa a cosmarului. Gandul ma infioara si transpiratia incepe sa imi curga de pe frunte …

… pe perna. Ma trezesc tipand fara voce si ma linistesc pentru o secunda! Oare unde mi-am pus tigarile?